sâmbătă, 15 septembrie 2012

Fara titlu...de greu

Mi-e atat de greu sa gasesc un titlu! Mi-e greu si sa inteleg de ce trebuie sa fie atat de greu.
Astazi am refacut radiografia de sold a Raisei. Stiam din decembrie anul trecut ca are subluxatie de sold drept. Atunci mi s-a spus ca nu se pune problema unei operatii, ca subluxatia se poate corecta prin kinetoterapie.
N-a fost asa. Desi in exterior situatia parea mai buna, radiografia a aratat ca subluxatia ei se apropie de luxatie. Si nu mai are sanse de ameliorare prin kinetoterapie. Are nevoie de interventie chirurgicala cat mai repede. Interventia e complicata si complexa. De fapt totul este complicat in sistemul medical romanesc. Se face numai la Spitalul Marie Curie si se pare ca exista o lista lunga de asteptare pentru interventii chirurgicale ortopedice, probabil la fel de urgente ca a noastra. A, si ar trebui sa cumparam noi cam tot ce este necesar operatiei. Cumpar...dar ametesc gandindu-ma la o taietura de 15 cm pe piciorul ei. Si 2 luni cu gips pe ambele picioare si bazin. Pare ca tot ce am castigat atat de greu in recuperarea ei vom pierde in cateva zile gipsate. Tot chinul, toate eforturile, toate orele pe care le petrecem in ficare zi lucrand exercitiile pe care le-am invatat in centrele de recuperare...chiar tot sa fie in zadar?
Astazi am intrat cu Raisa pe usa spitalului atat de nerabdatoare si optimista...Nerabdatoare pentru ca pe 26 septembrie avem programata evaluarea prin skype cu Robert Doman si urma sa intram in programul de recuperare NACD. Ne facusem calculul cu banutii..230 dolari pe luna, reusim noi sa ii strangem cumva, mami invata rapid tot ce trebuie sa faca, ne apucam constiincios de treaba, tati ne ajuta dupa program, terapiile sunt multe, acopera toata aria de probleme, motor, tactil, vizual, aveam emotii, ma intrebam daca voi fi in stare...
Acum incotro? 

10 comentarii::

Cati- te imbratisez! Ai sa vezi ca se rezolva! Puteti face operatia dupa evaluare? Sa ii spui si lui Bob de ea. Apoi, cand vei primi exercitiile, le faci intens pe alea de pe partea cognitiva, tactila, vizuala (nu sunt exagerate, te vei descurca, unde ai dubii intrebi antrenoarea, pe mine, pe Geo) Sa fie Raisa bine si sa treaca peste operatie cu bine, restul se vor rezolva in timp...Suntem alaturi de voi, ne rugam pentru voi si va imbratisam cald si strans de departe!

Off Cati , imi pare rau ! Stiu cum este si te inteleg cat de neputincioasa te simti. Cu toate astea operatia trebuie facuta , Raisa o sa fie bine pt ca trebuie sa fie. Voi sa fiti tari si sa indrazniti sa priviti peste cele doua luni de ghips.Imi aduc aminte de mine acum luni de zile in urma cand plangeam si eram convinsa ca alex niciodata nu o sa mai stea in fundulet sau sa mai intinda picioarele. Cata suferinta pe un copil atat de mic si cat de rau te simti ca nu poti face mare lucru in anumite situati. Si totusi dupa 4 luni alex incepea sa intinda picioarele si sa isi revina , azi sta mai bine ca inainte de operatie. Este incredibil cum pot copiii sa recupereze.Raisa va trece cu bine peste aceasta incercare si achizitiile nu se pierd doar devin invizibile un timp .Sunt constienta de complexitatea operatiei si ma rog ca totul sa se termine cu bine. ........" Acum incotro ?" La lupta Cati ! pt fiecare zambet , pt fiecare achizitie , pt fiecare min. petrecut alaturi de ea , sunteti niste luptatori de temut si am incredere in tehnica voastra de lupta ! Va pup si va imbratisez dragii mei !
inimioare si stelute pt Raisa de la Mada si Alex ( si batranu' Jianu )

Va imbratisez cu drag si ma rog la bunul Dumnezeu sa treceti cu bine peste aceste incercari! Doamne ajuta!

Of mai Cati, am deschis asa cu teama postarea cand am vazut titlul.... Dar o sa fie bine, sigur sigur achizitiile nu vor disparea, le va recupera rapid dupa operatie si va merge tot mai bine totul. O sa vezi, ai incredere! Stiu ca sunt doar niste cuvinte dar e tot ce am ca sa intelegi ca ma gandesc cu drag si incredere la voi :*.
O sa mai trimit la sfarsitul lunii niste banuti la voi, cei de pe 2% cand ar tb sa intre?

Raluca din discutia cu ortopedul de ieri am inteles ca interventia e urgenta in sensul ca trecerea timpul agraveaza pozitia vicioasa a capului femural pentru ca osul creste si se deplaseaza tot mai mult in exterior. Dupa ce ne-am gandit bine, si afland ca exista medici buni de ortopedie pediatrica in Cluj, am decis sa aflam opinia mai multor medici inainte de a lua o decizie. Am trimis actele medicale catre lantul de spitale Acibadem si Anatolu din Turcia si inca unul din Israel. Astept si parerile lor. Ma gandesc ca poate tehnologia avansata de astazi poate evita o taietura de 15 cm...
Presupun ca pana la evaluarea lui Bob Doman nu vom face operatia. Ma intrebam daca ei au specialisti ortopezi cu care sa ma consult. Stii ceva?
Va pupam cu drag!

Mada, ieri m-am gandit foarte mult la tine si la Alex ( nu l-am sarit nici pe mos Jianu din ganduri:)
Mi-a intarit nadejdea faptul ca Alex e mai bine dupa ce a stat imobilizat atata vreme. Abia ieri am inteles o parte din ceea ce ati trait voi...
A, si zici ca iti place tehnica noastra de lupta? Se cheama "cum fu mai bine" :))
Va pupam

Scumpa mea Diamar, Dumnezeu ne trimite mangaiere in toate necazurile si de multe ori am simtit asta prin voi, prin dragostea voastra si gandurile bune pe care ni le-ati transmis!
Va pupam

Monis, stiu ca intra in mai multe transe banutii din cei 2%. Anul acesta a inceput sa intre din decembrie 2011 pana in februarie 2012. In banutii acestia imi pun si eu speranta daca va trebui sa facem interventia in afara tarii. Luni sper sa ne putem consulta si cu neurologul Raisei. Pana una alta nu mai sunt buna de nimic, nici coerenta nu stiu daca am ramas :)
Te pup...cu maxima coerenta!

Cati nu pierde speranta! Intotdeauna exista o cale! Poate ca nu se zareste luminita azi dar maine sigur se va zari! Ne gandim la voi mereu si cum putem mai trimitem si noi niste banuti! Te rog, nu iti pierde speranta!Ama si mama

Mami de Ama, te imbratisez prietena mea draga!
Luminita mea este Raisa:) si atata vreme cat o am langa mine nu imi pot pierde speranta. Am inceput sa invat sa traiesc si cu noua situatie in care ne aflam. Nu am inteles de ce trebuie sa fie atat de greu, dar am inteles ca asta nu ne va rapi nicio secunda de dragoste si bucurie cu Raisa.
Va pup fete dragi! Oare ce ati facut la gradi?

Trimiteți un comentariu

Multumim pentru cuvintele, sfaturile si gandurile bune!