Prieteni vechi si noi

Iata ca ne-am intors si de la spitalul de recuperare din Sibiu si Raisa e mai bogata.

Mai bogata in prieteni. Mai bogata in gesturi, in zambete, in sunete haioase. Mai bogata in miscari, reuseste sa tina mai mult jucariile in manute. Cateodata reuseste chiar sa le prinda singura! Si iubeste zurgalaii! Are vreo 4-5 jucarii pline de clopotei si o mama disperata sa ii cumpere tot ce contine clinchete! 

Tati, inzestrat fiind si el cu un firav simt practic in alegerea jucariilor, ii daruieste Raisei pe noua sa prietena, pe Turtitza, ratusca cea cocheta.

Cadoul a venit de 1 iunie si profitam de faptul ca s-au scurs putine zile de atunci sa transmitem si noi La Multi Ani bogati in sanatate tuturor copiilor! 

Sa alegem numele Turtitzei a fost un moment dificil...plin de cugetari si framantari. A fost asa, mami intreaba:"cum sa ii spunem ratustei? sa o cheme...Marmelada?" si urmeaza reactia Raisei:

Nu Marmelada, clar. Hmm, "sa ii spunema Margarina?",o intreb din nou pe Raisa, inspirata fiind de micul dejun si cina din spitalul in care ne aflam. Insa nu e cea mai buna inspiratie..."Atunci sa o cheme Turtitza?" Si iata reactia:

Turtitza sa fie! Multumim lui Dumnezeu ca Raisa a inceput sa inteleaga si sa reactioneze la aceste lucruri pentru ca nu o facea pana acum si cred ca implantul cu celule stem impreuna cu terapiile de recuperare incep sa dea roade.

Recuperarea in Sibiu a constat in doua sedinte de terapie vojta pe zi, o sedinta de 5-10 minute de masaj,15 minute de terapie ocupationala si 30 minute de stimulare intr-o sala de joaca. Despre conditiile din spital a detaliat Diana, mamica lui Mariusica.

Mariusica este un prieten de nadejde. Astfel ii arata el Raisei cum se utilizeaza o jucarie:

 

Zilele astea suntem cu gandul la Marius si ne rugam sa Domnul sa ii ocroteasca in drumul lor in Turcia unde va fi consultat de un doctor ce va stabili daca i se poate face operatia de rizotomie.

 Si cateva poze din timpul plimbarilor de weekend

Sunt cat se poate de mandra de Raisa care, cand am revenit acasa era un pic racita si a inteles ca trebuie sa faca aerosoli si a inceput sa isi tina singura mascuta!

Si imi este atat de drag sa o vad cum sta precum un iepuras minute bune! Asta este o alta performanta recenta.

Din nou vreau sa multumesc celor care o poarta pe Raisa in rugaciunile lor si celor ce ne-au oferit ajutor financiar! Ne rugam ca pana la urmatoarea sesiune de recuperare din Ucraina, ce va fi pe 30 iulie, sa putem strange restul sumei necesare, si anume 6000 lei. Si ne rugam ca Domnul sa raplateasca toate faptele bune!

Continuarea..

Terapii si viata de zi cu zi...

    Bun gasit tuturor!

    Au trecut si sarbatorile si ne-au lasat in urma nostalgia lor.

    Eu si Raisa ne bucuram de momentele petrecute acasa toti trei. De trei ori pe zi ii fac terapie vojta pe care am invatat-o in Germania, la Kinderzentrum si desi e foarte dureroasa, are si achizitii mici deja, a inceput sa prinda jucariile cu manuta, asezata fiind pe spate.

      Am incercat sa o invat sa prinda astfel jucariile dupa ce am citit cartea "What to do about your brain injury child" a lui Glenn Doman si ideea e ca totul trebuie pornit de la 0, de la stadiul de bebelus. Raisei, care are manutele destul de spastice, ii vine mai usor sa apuce astfel. Coordonarea ochi-mana este foarte dificila insa exersand vom reusi!

    Tot in Germania, la Kinderzentrum am fost invatata ca vibratiile ajuta foarte mult copiii sa isi simta partile corpului, dar in special manutele care sunt atat de importante in procesul lor de cunoastere. Asa ca am integrat in programul nostru de joaca si un aparat de vibromasaj.

      Am invatat cat este de important ca Raisa sa fie constienta de sine si de fiecare data cand o face ma bucur aratandu-i astfel cat este de important ce a facut, ii spun ca este frumoasa, este desteapta, ii arat ochii, nasul, parul in oglinda, i le descriu pe toate si stiu ca aceasta repetitie va duce intr-o zi la invatare. In cazul nostru, rabdarea e cheia succesului.

 

    Si cand nu facem kinetoterapie sau ergoterapie, atunci ne distram sau ne plimbam.:)

 

Continuarea..

Bun gasit tuturor!

   
    In sfarsit am revenit acasa. "Acasa", pentru mine si-a pierdut demult semnificatia. Acasa e locul unde Raisa se simte bine si unde ne binecuvanteaza Domnul cu progrese!

     Am fost o saptamana in Germania la Munchen si alte 3 saptamani le-am petrecut internate la Spitalul de recuperare de langa Oradea. 

     La Kinderzentrum internarea a fost in ambulatoriu iar noi am stat intr-o garsoniera inchiriata in zona. Raisa a facut 5 sedinte de terapie Vojta, 3 de ergoterapie, i s-a facut o audiograma si analize de sange pentru a stabili nivelul (eficienta) medicamentului antiepileptic, topiramat. Am fost surprinsa ca terapia vojta sa fie abordata diferit fata de ce facusem cu Raisa in tara. Mi-au fost stabilite un set de exercitii pe care sa i le fac zilnic acasa, de 3 ori pe zi. Grea sarcina pentru mine, caci Raisa plange atat de tare si nu vreau sa imi imaginez ce cred vecinii. E frustrant...sa ma joc cu ea, sa o vad zambind si sa renunt la astfel de momente pentru a-i face vojta, pentru a-i provoca discomfort si vanatai... Ma consoleaza gandul ca reactioneaza la exercitii si ca dupa terapie e mai atenta la ce se intampla in jurul ei, dar mai presus decat toate, ma consoleaza fericirea ei si starea de bine pe care o are la sfarsitul exercitiilor.
    Am marea speranta ca tratamentul invatat la Kinderzentrum va da rezultate si sper sa ii corecteze problemele de posturare caci am aflat si i s-a pus si diagnosticul de subluxatie de sold drept.
    Dar le vom invinge pe toate si Raisa va merge intr-o zi, asa cum o visez noapte de noapte...imi va vorbi, asa cum ii vorbesc eu in fiecare zi si ma va mangaia asa cum i-am aratat azi ca se mangaie papusa! Imi pun increderea in Dumnezeu, El imi va arata calea si imi va mangaia inima zdrobita. ("Eu - zice Domnul - te voi invata si iti voi arata calea pe care trebuie sa o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta"    Psalmi 32:8 )
   O saptamana la Kinderzentrum cu tot cu cazare si drum ne-a costat 2200 euro. Saptamana trecuta am aflat insa ca au intrat in contul asociatiei E pluribus unum , 48.000 lei. Sunt banii intrati in contul Raisei de pe urma formularelor de 2% din impozitul pe venit. VA MULTUMESC DIN INIMA TUTUROR!!! Voi cere un extras de cont si il voi posta pe blog.
    Acum pot in sfarsit sa solicit programare pentru transplantul cu celule stem caci banii pe care ii avem ar trebui sa fie suficienti. Pentru mine a fost un soc caci nu ma asteptam sa fie atat de multi bani si oameni buni care au purtat-o pe Raisa in rugaciunile lor!
    Am vrut sa transmit atat de multe dar mai mult decat orice imi doresc ca prin cuvintele mele sa fi transmis DRAGOSTEA MEA PENTRU VOI!

Continuarea..