Bună!
Numele meu este Raisa Maria Uzea şi sunt un îngeraş de fetiţă de doi ani şi sase luni. Sunt o luptătoare şi vă voi expune mai jos povestea mea care nu mi-aş dori să vă întristeze, ci să vă convingă că Doamne Doamne face minuni!
M-am născut după ce mami a avut un travaliu foarte lung şi pentru că am avut cordonul ombilical în jurul gâtului am suferit o asfixie severă care mi-a lipsit creieraşul de oxigen şi mi-a cauzat leziuni iremediabile. Graţie îngeraşilor care m-au păzit, am fost readusă la viaţă şi am respirat singurică. Însă după 12 ore, datorită suferinţei mele am avut convulsii care mi-au fost oprite cu greu de medicamente.
După o lună petrecută la terapia intensivă de la spitalul Giuleşti, mami şi tati m-au adus acasă unde era atât de bine!
Dar greul abia acum a început…
Am stat multe săptămâni prin spitale cu mami şi după mai multe analize, parinţii mei au aflat că o parte din creieraşul meu nu se dezvoltă normal, din pricina leziunilor suferite la naştere.
M-am plimbat prin frumoasa Italie şi am ajuns tocmai la Bologna
De un an de zile mă internez câte două săptămâni pe lună la Centrul Naţional de Recuperare Nicolae Robănescu din Bucureşti, unde fac recuperare fizică. Şi, cu ajutorul îngeraşilor care mă păzesc voi reuşi să merg, să vorbesc şi să ma joc precum copilaşii sănătoşi!
Pentru că părinţii mei nu se dau bătuţi şi au aflat de beneficiile terapiei cu oxigen de la Clinica de Medicină Hiperbară din Constanţa, am început şedinţele de oxigenare şi astfel am devenit cel mai mic scafandru din ţară şi poate chiar din Europa!
În iunie 2010 am făcut primele 20 de şedinţe de oxigenoterapie şi am început să văd, pentru că înainte nu distingeam jucaria din faţa mea, am început să zâmbesc, să râd şi să înţeleg câte ceva din ce îmi vorbesc mami cu tati. Mai am atât de multe progrese de făcut dar, din păcate, timpul nu mă aşteaptă…
Aş vrea să stau în funduleţ dar nu pot…
Aş vrea să apuc jucariile dar nu pot decât să le ţin în mânuţă câteva secunde…
Aş vrea să merg, dar nu ştiu…
Aş vrea să mă bucur de tot ce mă înconjoară dar nu le înţeleg pe toate…
Mami şi tati fac tot posibilul să mă ajute şi vor reuşi, pentru că Doamne Doamne mă iubeşte! Voi încerca să continuu terapia cu oxigen care este costisitoare (20 de şedinţe mă costă 8.000 lei), iar statul român nu o decontează niciun pic!
Şi voi strânge banuţi pentru a putea face un transplant de celule stem în Germania la Institutul Xcell Center Dusseldorf. Mi-ar fi de ajutor 50.000 de euro pentru 3 intervenţii.
Dacă doriţi să mă ajutaţi, ne puteţi dona 2% din impozitul anual pe venit prin Asociaţia “E Pluribus Unum” dar şi o rugăciune către Doamne Doamne îmi este de folos! Pentru că El ne iubeşte şi ne ascultă pe toţi!
Doamne ajută! Eu vă doresc tuturor sănătate şi o inimă curată!
