Ce ma poate impiedica sa cred ca intr-o zi Raisa va citi aceste cuvinte? Un om rational ar spune privind-o ca nu va avea niciodata capacitatea asta. Insa eu renunt la ratiune si aleg sa fiu doar mama.
Asa ca, Raisa, cand vei citi aceste randuri, sa stii ca ti le-am scris cu lacrimi si vreau sa ma ierti. Sa ma ierti pentru ca as fi vrut sa fi scris pe blogul tau numai partea frumoasa din viata noastra. As vrea sa pot stoarce din amintirile noastre numai pe cele luminoase si vesele si sa le astern aici sub ochii tai. Dar si cele intunecate fac parte din viata noastra si ne modeleaza.
Iarta-ma, frumoasa mea ca n-am stiut sa iau cele mai bune alegeri in privinta ta. Iarta-ma ca la nasterea ta, mi-a fost atat de frica, incat te-am lasat in mainile unor doctori si am crezut ca nimic rau nu ti se poate intampla. Iarta-ma ca n-am fost mai informata, mai lucida, mai tare. Iarta-ma pentru orele pe care le-ai petrecut singura in incubator pentru ca nu te puteam atinge. Iarta-ma ca tu sufereai si eu nu stiam.
As fi vrut sa nu trebuiasca sa stii ca suferinta noastra vine din cauza unui medic... Care ne-a chinuit 4 zile cu medicamente ca sa iti provoace nasterea, care a refuzat sa fii nascuta prin cezariana, care te-a lipsit de asistenta unui neonatolog imediat dupa nastere si care ne-a separat,refuzand sa ma transfere alaturi de tine, de la Spitalul Slobozia, la Giulesti pe motiv ca "spitalul nu-i hotel". As vrea sa stie ca acum spitalele ne sunt hotel in fiecare luna...
Si mami, iarta-ma ca nu m-am luat de gat cu medicul care desi ti-a salvat viata pentru ca te-a resuscitat mai mult decat cerea protocolul, te-a lasat sa faci convulsii atatea ore pentru ca nu avea un banal medicament pe sectie care sa le opreasca.
As vrea sa nu stii cat de mare-mi este supararea ca au trecut mai bine de doi ani de cand mami si tati au inaintat plangere penala impotriva lor dar ancheta si cercetarile procurorului nu se obosesc sa se grabeasca.
Pentru juramantul pe care l-au facut, nu ii pot ierta si voi face tot ce pot ca incompetenta lor sa primeasca o hotarare judecatoreasca.
Poate din cuvintele mele rasar sentimente de ura, dar nu asta simt. Pentru ca sunt oameni, m-am straduit si am reusit sa ii iert. Iertarea aduce pace. Copilul meu, sa ierti si tu in inima ta. Iti spune mami astea, ca tu sa stii de ce ma vezi plangand.
Eu, draga mea, sunt coplesita de cate a trebuit sa invat din boala ta.
Am invatat ca cele mai importante legaturi interumane nu sunt cele de sange ci cele de suflet.
Am vazut ca mare parte din rudele noastre apropiate sunt de fapt indepartate, am vazut ca oameni ce nu ne-au cunoscut niciodata, care nu te-au vazut decat in poze au avut suflet sa sacrifice din putinul lor pentru tine.
Le multumesc lor pentru asta si le multumesc si rudelor pentru ca datorita lor am invatat ca Dumnezeu trimite ajutor de oriunde, de unde nici nu te gandesti. Si m-au mai invatat ca poti fi parasit de oameni dar nu si de Dumnezeu, ca mama, tata, frate, sora nu-ti sunt cei ce sunt, ci cei ce aleg sa-ti fie.
Desi incerc sa las in grija lui Dumnezeu problemele tale, nu pot sa nu-mi traiesc fiecare secunda cu teama ca vei face din nou convulsii, sau ca nu voi reusi sa iti ofer toate tratamentele de care ai nevoie, sau ca ne va lua Domnul si nu iti va fi nimeni alaturi, sau ca nu-ti voi auzi glasul spunandu-mi "mama", sau ca nu vei putea manca singura...si lista e lunga.
Am invatat sa traiesc cu frica, doar gonind-o de fiecare data si ma agat de zambetul tau si de toate lucrurile bune din viata noastra. Ma agat de bucuria ta de copil si am incredintarea ca nimic nu se intampla fara rost.
Cand vei citi toate astea, ochii tai vor vedea mai bine decat vad acum. Si sper ca ei sa nu mai lacrimeze ca acum, cand plangi noapte de noapte de aproape 3 ani, fara sa te poata linisti ceva. As vrea sa stii ca dragostea mea nu scade atunci cand nu mai pot si incep a plange alaturi de tine.
Nu scade nici atunci cand eu si tati ne certam si traim o relatie ca un castel de nisip care se prabuseste la fiecare val pentru ca apoi sa il recladim de tot sau pe jumatate...pana la urmatorul val.
Dragostea mea e aceeasi si atunci cand imi doresc sa imi pot relua serviciul. Si nu se schimba daca aleg sa nu o fac.
Dragostea mea nu se va schimba cu anotimpurile si chiar de voi fi departe, dragostea mea nu va pleca nicio secunda de langa tine.
Mami.
15 comentarii::
Cati, mi-au dat lacrimile!
Esti cea mai frumoasa mamica din cate stiu eu!
Te imbratisez tare, tare!
Sunteti niste invingatori, sunt sigura de asta, Raisa pui!
Multumim Nela! Trebuie sa reusim si victoria noastra va fi cand Raisa va putea citi acest blog. Pana atunci ma rog pentru credinta, rabdare si toate celelalte "ingrediente" folositoare :)
Raisa va pupa pe toti dragilor!
Weekend frumos si luminos!
Raisa esti o fetita norocoasa cu asa o mama! Cati...nu te lasa doborata, du mai departe ceea ce ai de facut! Pe toate planurile. Ganduri bune si putere multa si de la noi...
Am lacrimi pe obraji, Cati. Esti un om atat de bun. Atat de puternic. Si taticul Raisei sunt convinsa ca este la fel. Ma rog lui Dumnezeu sa rezistati, valurile ce va lovesc sa nu faca altceva decat sa intareasca temelia castelului ...Raisa va citi aceste randuri. Cred si eu, alaturi de voi.
Imi pare rau ca v-am intristat, n-am vrut asta. Gandurile si rugaciunile voastre inseamna foarte mult pentru noi!
Dana, o fundatie americana a realizat acest videoclip pe youtube http://www.youtube.com/watch?v=M0mrs4fpRv8&feature=my_favorites&list=FLWdmCA7E_mfus2QA9GxEenQ
In el sunt descrise costurile si consecintele pe care le produce paralizia cerebrala a copilului in viata unei familii din punct de vedere statistic. In America, in 50% din aceste familii intervine divortul. Si stim ca America este una din tarile care pune un accent foarte mare pe consilierea psihologica de cuplu. In tara noastra, consilierea psihologica a familiilor care au in ingrijire un copil cu handicap este probabil numai in hartii. In fapt, nu am intalnim nicio mamica sau tatic consiliat si nici pe mine nu m-a tras nimeni de maneca sa ma "intrebe" ceva.
Cred ca numai prin rugaciune vom rezista in fata frustrarilor, a durerii si a necazurilor.
Va multumim pentru credinta voastra!
Cati, m-ai emotionat profund! Nu stiu niciodata cu ce cuvinte te-as putea ajuta, si mi-e teama mereu sa nu adaug si eu suparari la cele zilnice din viata voastra. Dar foarte des ma gandesc la voi, foarte des, la tine de dinainte de nastere, imi amintesc clar si pozele din sarcina, cu cata nerabdare asteptam toate momentul emotionant al nasterii fiecareia. Si mi se pare ceva imposibil de indurat, ca din cea mai mare bucurie sa treci la asemenea greutati zilnice si permanente. Mi se pare criminal. Te admir zi de zi pentru taria ta, pentru dragostea ta pentru Raisa, dar cel mai mult te admir pentru bunatatea si altruismul tau. Eu un pic daca dau de greu incep sa fiu rea si egoista si invidioasa. Nu-mi pot imagina cum tu poti sa ramai atat de BUNA dupa toate astea.
Si imi amintesc de parca ar fi fost saptamana trecuta cum doctorul tau te-a chemat la inducere cand inca nu aveai nici un semn de nastere, prin saptamana 38 daca nu ma insel, doar pentru ca atunci il avea pe anestezist in spital, daca ai fi vrut epidurala. Si cum te-a chinuit cu inducerea aia. Nu pot acum sa stiu daca inducerea a facut raul, sau faptul ca nu a facut cezariana, dar recunosc ca si cand am citit Cezariana lui Michel Odent m-am gandit si la voi, cum el considera ca o cezariana la cald, dupa inceperea travaliului, e mult mai sanatoasa si pentru mama si pentru copil decat inducerea cu oxitocina.
Si il admir mult si pe sotul tau. Nu stiu cati barbati ar fi rezistat asa, e evident ca amandoi sunteti minunati. Majoritatea barbatilor pe care ii cunosc nu se ocupa de copil nici daca nu sunt probleme, prefera sa se relaxeze si sunt nervosi daca trebuie sa se joace putin cu copilul. Asa ca despre aceeasi majoritate de care spun aici imi vine sa afirm ca daca s-ar afla in locul sotului tau, ar fi plecat de mult sa isi gaseasca o viata mai usoara, pentru ca barbatii nu au instinctul ala matern, sa fie alaturi de puiul lor orice ar fi. Sunt si femei care nu rezista, si abandoneaza lupta, dar barbatii pleaca pentru mult mai putin, oricum, sunt mai egoisti decat femeile. Sper sa nu supar pe cineva cu ce scriu, dar intre cunostintele mele, de multe ori cand familia trecea prin perioade grele, barbatul isi lua talpasita si mergea unde ii era mai usor. Asa ca eu de cate ori va vad pozele, nu te admir doar pe tine, Cati, pentru putere si seninatate si dragoste si bunatate si altruism, il admir si pe sotul tau.
Va pup si ma gandesc la voi. Si ma rog pentru un miracol care sa va faca fericiti pe toti 3!
Cati, esti minunata! Numai de la Bunul Dumnezeu ai taria asta si puterea de a merge mai departe. Vreau si eu optimismul tau.
Cati noi va iubim tare si nu e zi sa nu ne gandim la voi! La dovlecei eu am asteptat-o pe Raisa cu marii emotii, avea acelasi DPN ca Ama. Nu o data m-am intrebat ce as fi facut eu in locul tau...Esti o mamica atat de buna si de puternica cum nu am intalnit! Iar taticul Raisei....mi-au dat lacrimile urmarind filmuletele din Ucraina... momentul in care Raisa a ridicat capul sus pentru ca asa i-a zis taticul ei a fost sublim!Puteti conta pe noi! Oricand!Ne vom bucura impreuna de realizarile trandafirasului vostru! Sunt convinsa de acest lucru!
Cu mare drag, mamica Amei
Este incredibil cat de adanc poti scrie!!! Doar cine citeste cu sufletul poate sa inteleaga aceste randuri. Daca ai stii cat de puternici santeti si ce viitor frumos va asteapta... Toate acestea din cauza ca noi cei in cauza stim sa apreciem fiecare zii alaturi de micutii nostri. Dumnezeu sa va dea putere si oamenii de bine sa nu uite copilasii, fiindca ei sant cel scump cadou facut de Dumnezeu iar datoria noastra este sa ii protejam cum putem mai bine.
Buna dragelor, noi suntem internate la spitalul de recuperare din Sibiu. Am prins un spatiu intre terapii si vroiam sa va spun cate ceva fiecareia, dar nu imi permite timpul. Fetelor Marius m-a rugat sa va transmit ca v-a citit mesajele cu lacrimi in ochi. El nu e foarte sensibil de fel insa l-au impresionat aprecierile voastre! Va multumim si sper sa am vreme sa spun cateva cuvinte fiecareia.
Raisa face vojta aici, plange mai mult ca de obicei la terapii asa ca in timpul liber ne dragalim.
Cu drag, sibiencele zglobii
Să vă dea Cerul putere să continuaţi orice demers pentru a vă salva îngeraşul! Aveţi credinţă şi încredere, îngăduinţă şi iubire. Eu am pus eticheta cu blogul Raisei, mai demult, pe ambele mele bloguri. Sper din inimă să vă fie de folos. Gânduri bune!
Cand am citit aceste randuri, m-au emotionat profund.!!!
Tie iti doresc multa putere iar puiului tau ii urez sa fie sanatoasa. Ingerasul ce i l-a dat Dumnezeu este mereu langa ea si o vegheaza!
Va multumim din suflet pentru gandurile bune si sustinerea voastra! Pentru noi sunt de nepretuit, ne arata ca nu suntem singuri si ne da curaj spre sperante. Maine ne externam de la spitalul de recuperare din Sibiu. Sunt foarte fericita, Raisa are mici achizitii zi de zi si abia astept sa vi le impartasesc cand vom ajunge acasa. Raisa va trimite tuturor zambetele si pupici.
Cati , ai scris minunat de frumos dar si dureros.Iti doresc din suflet multa putere si sanatate ca sa poti merge inainte pt Raisa , pt voi. Aveti un copil frumos , unic si minunat , o pupacesc pe printzesa si pe voi ! big kiss de la Alex :)
Mada.
Mada iti multumim si il pupacim si noi pe fratiorul Alex pe abia asteptam sa il revedem! Curand, sper!
Trimiteți un comentariu
Multumim pentru cuvintele, sfaturile si gandurile bune!