Catre orizont ne-am indreptat toti trei privirile in cea mai lunga zi de duminica din viata noastra. Lunga a fost pentru ca am parasit Bucurestiul dimineata la ora 8.00 si am pasit in America seara la ora 20.00 insa drumul a fost parcurs in 20 de ore de lumina continua in care timpul parca nu putea fugi de noi.
In Londra am avut parte de o super surpriza, verisoara mea si un prieten vechi si drag pe care nu l-am mai vazut de 7 ani. Multumesc dragilor pentru cea mai buna cafea din Londra!
Pe timpul escalei, Raisa a dormit, a mancat si ne-am jucat.
Spre San Diego am colorat, am privit la desene si am inventat jocuri "de avion" precum lovitul unei jucarii zgomotoase cu piciorul pentru ca Raisa sa stea in scaunel pe perioada decolarii si aterizarii.
Cand am reusit sa trecem si de vama din San Diego, Jose ne astepta deja de 2 ore in fata aeroportului, i se ofilise parca si hartia pe care scria numele Raisei. Prin San Diego tocmai trecuse o ploaie calda cu parfumul oceanului, totul era colorat in lumini si pentru cateva secunde am uitat toti trei de oboseala. In camera hotelului ne asteptau doua paturi cu saltele imense. Pana si Trompi, elefantelul cel insetat si-a pregatit calea catre somn.
0 comentarii::
Trimiteți un comentariu
Multumim pentru cuvintele, sfaturile si gandurile bune!